Acestea sunt cateva fotografii d ela filmarile pentru

"Prabusirea casei Usher" 

In rolul Karlei Usher, Teodora Andronic: o  femeie simpla care lucreaza in doua schimburi: noaptea  moravuri usoare iar ziua vinde icoane pictate pe sticla de manuta ei :)

Ce frumos: pe aproape de final, dupa ce i/a facut de petrecanie sefului ei, tipa este aproape beata critza. Si se uita putin la icoana Maicii Domnului... 

Din marea prostie a lumii...

Ma uit asa in jurul meu si observ ca pe zi ce trece prostia capata dimensiuni, forma si mai mult, se extinde in timp si spatiu. Sant inconjurat de mentalitati superficiale, de oameni care nici macar nu au habar cate picioare are scaunul de sub fundul lor.

Daca e adevarat sau nu ca in prezent ziua dureaza cu vreo doua ore mai putin decat dura acum 100 de ani, putin ma intereseaza, insa ma simt tot mai sufocat de tot ceea ce ma inconjoara. E trist: stilul decent al oamenilor este asociat cu banalitatea, superficialitatea si din ce in ce mai mult cu prostia.

O zi ii este de ajuns unui strain prins intr/o calatorie incognito pe la noi pentru a/si da seama toate fetele Romaniei.

Tind sa generalizez, dar intotdeauna daca cineva este diferit de celalalt si este si singur, atunci se va gasi intotdeauna careva care sa il smulga din lumea sa si sa/l arunce intr/o realitate "papusata", falsa si plina de clisee.

Daca vezi pe cineva mergand pe strada si vomitand intr/o punga, nu trebuie sa ti se para ceva neobisnuit, fiindca suntem in Romania. Sau cel putin este vorba despre Romania.

Nu trebuie sa ti se faca scarba de locul in care traiesti, trebuie doar sa stai acolo unde esti, s afii ceea ce esti si sa nu te lasi agatat cu carligul si tarat in lumi care nu iti apartin.

Mai mult daca toata lumea iti spune ca esti ciudat si ca ar trebui s ate schimbi, sa nu/i asculti. Daca te schimbi, atunci asta ar insemna sa distrugi si ultima firmitura de personalitate din tine. asa ca, putin conteaza daca esti asa sau altfel daca ascult muzica asta sau cealalta, daca te imbraci cu haine din astea sau din celelalte. Important este sa fii tu insuti si s ate doara undeva de ce zice tovarasul.

Ai grija sa nu devii paranoic. Cred ca ai simtul realitatii s aiti dai seama cand cineva te sfatuieste de bine sau de rau...

Bun, atat vroiam sa zic.

NIFHELEIM - raurile de purpura

...iar tipul asta se reintoarce sa isi faca legea acolo unde cu vreo 30 de ani in urma oamenii au spanzurat/o pe mama lui si l/au inecat pe tatal sau acuzati de vrajitorie.

Ideea e urmatoarea: daca faci o prostie azi, asteapta/te ca maine sa fie cineva dupa usa cand intrii in casa si sa iti ia gatul.

A propos, nu te astepta ca atunci cand faci un bine sa ti se raspunda cu ceva asemanator. poti ajuta pe cineva sa se ridice de jos iar el dupa acteva minute poate sa-ti faca seama.

Mai mult, daca e vorba de prostie omeneasca, atunci putem sa ne pregatim sicrie de diferite dimensiuni, nu doar pentru noi, ci si pentru rudele noastre care poate sunt in impas.

Uite, stiu un caz in care viul a luat locul mortului, adica mortul a inviat iar de spaima frate/su d elanga el a mierlit/o, prin urmare i/a luat locul in cutia de conserva funerara.

Sa ai grija seara cand te uiti pe pereti la ce te gandesti. Am facut si eu un experiment prostesc: mi/am zgait ochisorii pe pereti la un paianjen micut si m/am gandit cat de inocenta este aceasta vietate care a picat drept pe nasucul meu gingas. De atunci sufar de arahnofobie.

Aha si nu e ultimul detaliu: Ai grija cand bei, cat bei si unde bei. Cunosc pe cineva care iesind de la un spectacol s/a imbatat cui si a adormit intr/un strat de panselute roz in fata Ateneului. Cand s/a trezit, s/a trezit cu fata la cer. Vazand in jurul sau floricele iar deasupra lui infinitul azuriu, gagiul a crezut ca e mort, motiv pentru care a inceput sa isi dea palme disperat.

Karina:

(intra, dar se opreste brusc inmarmurita la vederea cadavrelor, duce mana la gura) Iisuse... (vine spre mijloc se opreste) Sunt... Morti... Cum? I-a omorat! Doamne Iisuse, in casa asta chiar salasluieste Satana... (urlet de lup; tresare) Hi! Nu se poate... Ne inconjoara... (fond muzical surd) Ne vede, ne pandeste dupa colturile casei! Daca ma vede si pe mine? (tresare) Fara doar si poate ca... Cum? Iisuse, ma vede... Ma aude... Ma subjuga... Simt cum se misca draperiile pe pereti... Ce vrei, ce cauti aicea Satana? Lasa-ma! (o lumanare de pe pianina se stinge, Karina se retrage inspaimantata) Nu!... Ce vrei?...
(se da inapoi cu spatele dand peste cadavrul lui Iuri, inconstienta se retrage pana ajunge cu spatele pana la cruce; se intoarce spre ea) Hi! Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!... (cade in genunchi in fata crucii) Doamne... Stiam c-ai sa apari! Stiu ca tu nu lasi oamenii sa piara! Ii iubesti ; apara-ne, Doamne!... (crescendo) Scapa-ne de osanda, apara-ne, nu ne lasa! (brusc, socata) Sau nu cumva... (inspaimantata, sare) Daca esti chiar tu acela care... Dar nu se poate, e cu neputinta! Doar eu... Tu! Tu esti vinovat! De ce nu ti-a pasat ? De ce nu ti-a pasat de vietile lor? (aspra) De ce??? (pauza) De ce, raspunde-mi! (se duce spre cadavrul Mirnovei) Uite! Uite, cu ce ti-a gresit copila asta de-ai lasat-o sa moara? Cu ce? (spre Parfion) Sau omul asta? De ce l-ai lasat sa moara? Ai stat si i-ai privit cum isi dau duhul sub ochii tai! (vine amenintatoare spre cruce) Tu esti vinovat de moartea lor, ai auzit, tu esti vinovat! Tu esti vinovat!!! (moment de groaza; cade un fulger, un tunet iar Karina se prabuseste la podea, urlet de lup, joc de lumini, hegemonie; se aud strigate urmate de ecou)
Sabie! Sabie!! Sabie!!!
Karina: (se taraste ingrozita spre iesire) Nu! Iarta-ma ... Iarta-ma Iisuse! (iese; fondul sonor se intrerupe brusc, cateva secunde trec)