Karina:

(intra, dar se opreste brusc inmarmurita la vederea cadavrelor, duce mana la gura) Iisuse... (vine spre mijloc se opreste) Sunt... Morti... Cum? I-a omorat! Doamne Iisuse, in casa asta chiar salasluieste Satana... (urlet de lup; tresare) Hi! Nu se poate... Ne inconjoara... (fond muzical surd) Ne vede, ne pandeste dupa colturile casei! Daca ma vede si pe mine? (tresare) Fara doar si poate ca... Cum? Iisuse, ma vede... Ma aude... Ma subjuga... Simt cum se misca draperiile pe pereti... Ce vrei, ce cauti aicea Satana? Lasa-ma! (o lumanare de pe pianina se stinge, Karina se retrage inspaimantata) Nu!... Ce vrei?...
(se da inapoi cu spatele dand peste cadavrul lui Iuri, inconstienta se retrage pana ajunge cu spatele pana la cruce; se intoarce spre ea) Hi! Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!... (cade in genunchi in fata crucii) Doamne... Stiam c-ai sa apari! Stiu ca tu nu lasi oamenii sa piara! Ii iubesti ; apara-ne, Doamne!... (crescendo) Scapa-ne de osanda, apara-ne, nu ne lasa! (brusc, socata) Sau nu cumva... (inspaimantata, sare) Daca esti chiar tu acela care... Dar nu se poate, e cu neputinta! Doar eu... Tu! Tu esti vinovat! De ce nu ti-a pasat ? De ce nu ti-a pasat de vietile lor? (aspra) De ce??? (pauza) De ce, raspunde-mi! (se duce spre cadavrul Mirnovei) Uite! Uite, cu ce ti-a gresit copila asta de-ai lasat-o sa moara? Cu ce? (spre Parfion) Sau omul asta? De ce l-ai lasat sa moara? Ai stat si i-ai privit cum isi dau duhul sub ochii tai! (vine amenintatoare spre cruce) Tu esti vinovat de moartea lor, ai auzit, tu esti vinovat! Tu esti vinovat!!! (moment de groaza; cade un fulger, un tunet iar Karina se prabuseste la podea, urlet de lup, joc de lumini, hegemonie; se aud strigate urmate de ecou)
Sabie! Sabie!! Sabie!!!
Karina: (se taraste ingrozita spre iesire) Nu! Iarta-ma ... Iarta-ma Iisuse! (iese; fondul sonor se intrerupe brusc, cateva secunde trec)